Ca urmare a articolului introductiv de pe blog in care ne-am precizat intentia de a informa credinciosii ortodocsi asupra candidatilor si partidelor politice care ne cer votul in alegeri si pozitia pe care acestia o au fata de invatatura crestina, unul dintre subiecte fiind si pozitia pe care acestia o au fata de homosexualitate, s-a creat un intreg sir de replici intre unii ortodocsi, isi spun ei, care sustin homosexualitatea si altii care o condamna.
In replicile sustinatorilor homosexualitatii s-au folosit cuvinte si expresii jignitoare la adresa credintei si a noastra, credinciosi si cetateni cu drept de vot, motiv pentru care dorim sa facem urmatoarele precizari:
1. Scopul acestui blog nu este sa incite la persecutarea homosexualilor, ci sa ofere informatii cu privire la valorile si principiile pe care oamenii politici si partidele din Romania le sustin prin vot in Parlament sau hotarari de Guvern. Analiza noastra va cuprinde un spectru larg: de la pozitia oamenilor politici fata de aspectele moral-crestine pana la ce fel de fiscalitate sustin.
2. Homosexualitatea, descrisa si de DEX ca “perversiune sexuală care constă în atracţia sexuală faţă de indivizi de acelaşi sex“, este condamnata si de Biblie. Cateva exemple:
- Geneza 19, 1-29 - a se citi cu atentie versetul 5, unde sodomitii ii cer lui Lot sa-i scoate pe vizitatori afara ca “sa-i cunoasca” . Aceasta “cunoastere” era de fapt vorba de sex. In Vechiul Testament se vor gasi multe versete in care barbatii “si-au cunoscut” femeile care apoi au ramas insarcinate.
- Romani 1, 24-27 – 24. De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei,
25. Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin!
26. Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii;
27. Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.
- 1 Corinteni 6, 9-10 – Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,
10. Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
- 1 Timotei 1, 9-10 - Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,
10. Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
3. Daca spui ca esti crestin atunci trebuie sa crezi in ceea ce a fost revelat de Dumnezeu. Cum am aratat mai sus, Biblia condamna homosexualitatea ca act, iar la sfarsit Dumnezeu judeca pe fiecare dupa faptele sale, inclusiv pe homosexual si heterosexual. De remarcat ca in TOATE cazurile condamnarea/pedeapsa din partea lui Dumnezeu vine dupa o actiune si nu inainte.
4. Pentru cine isi spune sau se considera crestin si/sau ortodox dar sustine, poate din nestiinta, homosexualitatea ca fiind un act firesc il invitam sa citeaza punctele 2 si 3 de mai sus si sa se hotarasca in cine crede: in Cuvantul lui Dumnezeu sau in cuvantul/impulsul/instinctul/dorinta oamenilor.
5. Daca pana la urma se hotarasc sa creada in legi si reguli facuta dupa placul impulsului si instinctului uman, e dreptul si alegerea lor, iar la vot pot sa puna stampila pe cine cred ca ii reprezinta mai bine.
6. Si noi insa, in calitate de aceeasi cetateni, dar care credem in Cuvantul lui Dumnezeu, avem dreptul sa cerem lamuriri oamenilor politici care ne cer votul pentru a vedea daca valorile si principiile lor corespund cu ale noastre sau nu. Nu trebuie sa fiti de acord cu principiile noastre la fel cum noi nu trebuie sa fim de acord cu alte voastre. Nu puteti insa sa ne interziceti sa cerem socoteala oamenilor politici daca impartasesc sau nu cu noi aceleasi principii.
7. Faptul ca ne faceti intoleranti si discriminatori pentru ca apelam la dreptul de a lua la intrebari pe cei care ne cer votul va arata pe voi cat de intoleranti sunteti. Spuneti mereu ca lumea sa fie toleranta cu actele voastre, insa iata ca inca odata se dovedeste ca voi sunteti intoleranti cu altii. Cand v-am oprit noi sa va faceti lobby intre oamenii politici? Iar voi sariti la noi pentru ca am prezentat publicului modul cum delegatia romana din Parlamentul Eiuropean a votat “Rezolutia Catania” care recomanda tarilor UE sa recunoasca casatoria homosexuala.
8. Un politician care a votat impotriva valorilor moral-crestine trebuie sa isi asume in mod public alegerea facuta, inclusiv consecintele alegerii ei. La fel si cel care a votat pentru. E simplu.
Nu am lasat adresa de mail in urma comentariului facut pe acest blog pentru a primi mail-uri cu idei tampite. Nu ma mai deranjati. Publicati acest comment, va rog pentru ca mi se pare o incalcare a legii cu privire la confidentialitatea informatiei.
bai, voi ginditi inainte de a scrie? inca nu ati iesit din evul mediu? cine credeti ca alege sa fie homosexual? si daca natura le-a jucat un renghi, de ce in loc sa le intindeti o mana prieteneasca dati cu piatra? asta va invata religia crestina?
sa nu indrazniti sa nu postati comentariul, ca veti avea parte de o publicitate negativa de anvergura, va promit!!!
Exista perversiuni de tot felul, nu numai sexuale!
Cred ca i se acorda o mult prea mare atentie sexului…
Faptul ca Homosexualitatea, descrisa si de DEX ca “perversiune sexuală care constă în atracţia sexuală faţă de indivizi de acelaşi sex“, este condamnata si de Biblie nu mi se pare o atat de mare tragedie..
Ce fac unii in pat e problema lor…important e cum ne comportam unii fata de ceilalti in societate!
In pat mai toata lumea e perversa, iar cei care nu sunt, cu siguranta au o problema…:P
Chestii gen: rautate, indiferenta, intoleranta, parsivitate, cruzime…..s.a. sunt mai periculoase decat …homosexualitatea asta!
Biserica nu este impotriva homosexualilor ci impotriva homosexualitatii. Homosexualii insa nu pot sa se considere fii ai Bisericii daca nu isi asuma si doctrina Bisericii….La fel cum nici hotii, coruptii sau criminalii care nu se pocaiesc nu pot fi considerati fii ai Bisericii.
Activismul pro-gay este insa un pacat mai mare decat homosexualitatea insasi, in ochii Bisericii. Pentru ca este un efort (antihristic) de normalizare a anormalitatii. Iar crestinii nu pot sta nepasatori in fata unui asemenea proces. Asa cum nu pot sta nepasatori nici atanci cand omorul este legalizat (ma refer la avort sau eutanasie)…
Suntem obligati ca cetateni sa votam. Suntem obligati ca si crestini sa votam conform cu propria constiinta.
Iar constiinta ne impiedica sa votam contra Adevarului pe care il credem.
Mi se pare nefiresc ca oameni care sustin libertatile homosexualilor in numele aceleiasi libertati ne cer noua, crestinilor, sa nu votam asa cum ne spune constiinta, sa nu ne asociem pentru drepturile noastre si sa nu ne afirmam clar, raspicat si public propriul crez.
Celor carora nu le convine blogul am a le pune o simpla intrebare:Cat timp noi nu intram peste voi, in casele si vietile voastre, cum va puteti permite sa intrati pe aceasta pagina si sa ne luati de revere si sa ne luati la intrebari?!Nu va place, treceti mai departe si luati si lectii de toleranta si responsabilitate!Caci democratia inseamna LIBERTATEA DE OPINIE si DE EXPRIMARE, iar daca se dovedeste a fi pentru voi o arma cu doua taisuri, atunci cu atat mai bine fatarnicilor!
@Catalin – Personal cred că greşeşti. Acest blog e public. Oricine e liber să comenteze textele postate aici. Libertatea de opinie de care te bucuri tu este aceea de care se bucură şi ei.
Sînt perfect îndreptăţiţi să intre pe aceste pagini, sînt perfect îndreptăţiţi să ne ia “de revere” şi cu mai mult decît orice sînt cei mai îndreptăţiţi să ne ia la întrebări! E chiar datoria lor!
Aşa cum datoria noastra este de a ne argumenta şi a ne susţine alegerile tot aşa datoria lor este de a-şi justifica alegerile şi de a le susţine şi de a combate pe cei care, consideră ei, pun în pericol felul lor de a gîndi.
Au tot dreptul şi toată libertatea de a scrie si de a comenta pe blog-ul acesta! Au chiar datoria de a o face!
Se pare că nu ai înţeles un lucru esenţial: nu există o libertate a binelui atîta timp cît libertatea răului este îngrădită… Orice îngrădire a libertăţii răului ştirbeşte automat libertatea binelui…
Îngrădindu-le lor libertatea nu faci altceva decît să-ţi îngădeşti singur propria libertate!!!
Nu puterile noastre ne definesc, ci alegerile noastre…
“Voieşti deci să ne ducem şi s-o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi grîul. Lăsaţi să crească împreună şi grîul şi negina, pînă la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întîi negina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grîul adunaţi-l în jitniţa mea” Matei, 13:28-30
Este o porcărie să defavorizezi un om pentru raţiuni care nu ţin de valoarea lui umană esenţială: inteligenţa sa, energia sa, cumsecădenia sa.
Din nefericire traim inca intr-o tara unde calitatile unei persoane sunt brusc anulate si nerecunoscute doar pentru simplul fapt ca orientarea sexuala a acelei persoane nu este acceptata.
Iisus nu a aruncat piatra… voi de ce o faceti?
Am fost invatati sa toleram…. dar la ce…. cand se spune clar in Biblie, sa nu ne amestecam cu furii, desfranatii, inchinatorii la alti dumnezei, toata toleanta asta indusa nu e decat o capcana care ne face sa ne abatem de la poruncile Domnului, si sa acceptam aceste ispite, care pana la urma se vor intoarce impotriva noastra.
Homosexualitatea
——————————————————————————–
de Arhiepiscopul Hrisostom de Etna
Aţi putea, domnule Thomas Brecht, în calitate de psiholog, să comentaţi asupra homosexualităţii? Se pare că se vorbeşte despre ea peste tot. Preotul nostru nu ne poate spune prea multe despre aceasta, iar noi nu ştim cum să reacţionăm când suntem întrebaţi despre poziţia Bisericii faţă de acest subiect. Este o boală? Este o problemă morală? Se pare că acuzaţia de homosexualitate împotriva oamenilor se bucură de o popularitate tot mai mare. De ce?
RĂSPUNSUL A:
Într-o epocă în care homosexualitatea sau „preferinţa sexuală alternativă” a devenit larg acceptată, chiar şi de către mulţi creştini heterodocşi, se cuvine a
Arhiepiscopul Hrisostom de Etna
se formula nişte răspunsuri la întrebarea dumneavoastră. Subiectul este delicat, chiar jenant, fiind ceva despre care, cu câteva decenii în urmă, abia dacă se discuta vreodată în public. Acum a devenit un subiect obişnuit de conversaţie.
Trebuie să ţinem cont de faptul că Asociaţia de Psihiatrie din America a declarat acum câţiva ani că homosexualitatea nu reprezintă o problemă psihiatrică sau emoţională, decât în cazul în care pacientul o consideră ca atare. Această declaraţie este acum luată în discuţie în multe cercuri psihiatrice şi psihologice, mulţi terapeuţi refuzând să trateze homosexualitatea ca pe o tulburare mentală.
Aceasta este o inversare interesantă de roluri pentru specialiştii care ţin la funcţia lor de diagnostician. De fapt, ca titlu neoficial, putem menţiona faptul că mulţi specialişti în boli mentale, care au participat la congresul în care homosexualitatea a fost scoasă de pe lista de diagnostice, au confirmat faptul că organizaţiile de homosexuali au făcut mari presiuni asupra delegaţilor. Această activitate de lobby-ing a început chiar în momentul în care delegaţii au intrat în sală pentru a vota! Un delegat şi-a manifestat chiar indignarea faţă de modul în care Convenţia a fost manipulată – de parcă ar fi posibil ca o boală să nu se mai bucure de atenţia terapeuţilor numai pentru că majoritatea a votat aşa!
În general, pacienţii homosexuali pe care i-am consultat în anii în care am practicat psihoterapia se împart în două categorii: în prima categorie intră cei care nu sunt mulţumiţi cu această situaţie, iar în a doua, cei care sunt convinşi că homosexualitatea face parte din „identitatea” lor. În ambele cazuri, există o nemulţumire ascunsă, astfel încât chiar şi al doilea tip de pacient – şi el vine pentru tratament – simte inconştient că ceva este în neregulă. Este vorba aici, pur şi simplu, de influenţa grupurilor de homosexuali, care se erijează în terapeuţi liberali de alinare a conştiinţelor, dar şi de o biserică a homosexualilor care susţine astfel de înclinaţii şi care a dat satisfacţie homosexualilor în problema lor, care nu este una reală. O astfel de satisfacţie iluzorie are tot atâta logică pe cât are neutralizarea unei nenorociri printr-un vot majoritar.
În tratarea pacienţilor homosexuali am recurs adesea mai întâi la un punct de vedere behaviorist. Impulsul homosexual pe care aceştia îl încearcă este în esenţă neutru din punct de vedere al evoluţiei personalităţii lor, astfel că el se poate concentra fie asupra sexului, fie asupra unui proces creativ, nesexual. Cu alte cuvinte, „homosexualitatea” poate fi percepută ca un răspuns dobândit – unul care este în mod tragic consolidat de cei care prezintă această condiţie ca pe o stare „naturală” sau o „alternativă” pozitivă. Pacientul homosexual trebuie tratat ca şi cum energia sa a fost greşit direcţionată. Iar terapiile care pornesc de la această ipoteză chiar dau rezultate.
Mai există, desigur, şi dimensiunile psihodinamice ale homosexualităţii, cum ar fi ura faţă de sine, faţă de familie şi de societate. Comportamentul sexual aberant este astfel folosit pentru a-i pune pe ceilalţi într-o situaţie jenantă şi umilitoare sau pentru „a le plăti cu vârf şi îndesat” celorlalţi. Dar comportamentul homosexual se învaţă şi se consolidează. El poate fi canalizat într-o altă direcţie. Odată realizat acest lucru, putem să luăm în consideraţie cu seriozitate factorii psihodinamici care duc la un comportament aberant.
Ca să rezumăm, vom spune că homosexualitatea este strâns legată de impulsurile psihologice greşit direcţionate, de modurile de comportament nepotrivite şi de problemele psihodinamice care ating profunzimile personalităţii. Este o boală, în sensul strict al acestui cuvânt.
În ceea ce priveşte homosexualitatea şi semnificaţia morală a acesteia, trebuie să subliniem faptul că Biserica Ortodoxă există pentru reînnoirea omului, pentru readucerea lui la o stare sănătoasă, dumnezeiască. Tot ceea ce este imoral ţine nu de nerespectarea unei legi, ci de încălcarea legilor „naturale” ale fiinţei umane. Nimic nu poate fi mai imoral ca pângărirea chipului dumnezeiesc al omului, pângărire care îl acoperă de păcat. De aceea, caracterul extrem de imoral al homosexualităţii trebuie înţeles din punctul de vedere al degradării umane. (…)
Nici un creştin ortodox nu ar trebui să-i condamne pe cei care au căzut în păcat. El ar trebui să încerce să îl readucă la sănătatea spirituală pierdută. În cazul homosexualităţii, cine neagă faptul că, din punct de vedere moral, această înclinaţie este greşită, îşi asumă cumplitul risc de a îndruma greşit o fiinţă umană, respingând astfel posibilitatea de vindecare a celor care au nevoie de tratament.
dr. Thomas Brecht
RĂSPUNSUL B:
Homosexualitatea este o boală despre care este greu să scrii. De aceea am început cu excelentele comentarii ale dr. Brecht, ca răspuns la întrebarea dumneavoastră despre acuzaţiile frecvente de homosexualitate pe care le auzim în societatea de astăzi. Oamenii sunt nişte fiinţe fragile şi nemiloase, iar slăbiciunile lor le dictează adesea forma de atac asupra celorlalţi. Identitatea sexuală este, de asemenea, un lucru fragil. Omul căzut este chinuit continuu de nesiguranţă. Când această nesiguranţă rezultă din structura generală a experienţei umane, ea produce adesea maladii sociale grave care, până nu demult, stăteau ascunse la umbra conştiinţei sociale. Homosexualitatea este una din aceste boli. Ea este atât de temută de societate în general, încât indivizii învaţă să se teamă de ea în străfundurile minţii lor. Şi atunci când ei au izbucniri de violenţă faţă de ceilalţi, îşi iau ca armă mentală acele lucruri pe care le consideră cele mai periculoase şi mai hidoase. De aici rezultă arma devastatoare a acuzării celorlalţi de homosexualitate.
Nu există îndrumător spiritual (sau psiholog, în acest caz) care să nu se fi confruntat cu cei care se îndoiesc de ei înşişi şi care îi acuză adesea pe ceilalţi de păcatele de care ei se tem. Şi adesea, fie din gelozie faţă de cei care se bucură de popularitate, indivizii care au mai puţin succes sau nu se bucură de popularitate îşi vor exprima gelozia prin acuzaţii despre care ei ştiu că sunt atât de josnice încât până la urmă vor reuşi să pângărească persoana sau persoanele către care sunt îndreptate. Acest tip de homosexualitate iluzorie este ceva de care toţi trebuie să ne temem. Ea condamnă oameni nevinovaţi. Ea slujeşte geloziei şi urii şi, într-un mod destul de misterios, ea va face ca cei care sunt hăituiţi nu de boli reale, ci de temeri fantomatice, să se concentreze asupra bolii de care se tem şi, în final, aceasta să devină realitate. Aşa cum spune un vechi proverb, „de ce ţi-e frică nu scapi”. La fel stau lucrurile şi cu cei care aduc acuzaţii false şi care ajung să cadă victime bolilor pe care în mod fals le atribuie altora.
Desigur că există şi homosexuali reali, ceea ce este un lucru nefericit. Homosexualitatea ia amploare pe măsură ce mândria, egocentrismul, aroganţa şi dragostea de sine îşi fac loc în societate, pătrunzând chiar şi pe tărâmul Bisericii. Acest lucru este simplu de explicat. O teorie clasică a homosexualităţii leagă această boala de narcisism, adică de dragostea excesivă faţă de sine. Cu cât această dragoste este mai mare, cu atât este mai mare posibilitatea ca individul să îşi exprime dragostea sexuală faţă de cineva asemenea lui, deci faţă de o persoană de acelaşi sex. Nu este deci de mirare, ci este cât se poate de logic că unul dintre cele mai mari păcate spirituale capitale, trufia, duce la una dintre bolile morale cele mai îngrozitoare, homosexualitatea.
Poate că unii ar fi dorit ca cele ce urmează să nu se fi scris. Dar trebuie. În vremurile noastre, se înregistrează o creştere a imoralităţii în rândul celor care ar trebui să se afle deasupra acestor păcate, şi anume: profesorii, doctorii şi – vai! – preoţii. În ceea ce îi priveşte pe preoţi, mai ales în cazul celor care practică celibatul ca pe o virtute, a existat totdeauna tendinţa de a-i acuza de anormalitate, aceasta venind din cercuri din „afară”. Oricât de triviale ar fi aceste acuzaţii, s-a considerat adesea că probabilitatea ca cineva să cadă în păcatul unui comportament anormal este mai mare la bărbaţii şi femeile necăsătorite. De fapt, cercetările moderne nu susţin această ipoteză. Există mulţi bărbaţi şi femei căsătorite care îşi ascund aceste înclinaţii aberante la adăpostul unei căsătorii sau care găsesc alte moduri pentru a le tăinui. Totuşi, aceste acuzaţii, în mare parte nefondate, care se aduc astăzi unora sau altora, se pot compara cu cazurile reale de anormalitate. Aceia dintre noi care au fost crescuţi în spiritul unor înalte valori morale stricte şi într-un context social conservator nu doresc să vadă sau să admită acest lucru, care este cât se poate de adevărat. Dar noi trebuie să deschidem ochii. Şi trebuie să îl călăuzim pe credinciosul confuz. Pentru că, într-adevăr, ce poate fi mai distrugător pentru întreaga societate sau pentru Biserică decât situaţiile în care cei care ar trebui să ne fie pildă de virtute nu sunt demni de aspiraţia noastră?
Un lucru este cert: în epoca noastră, darurile spirituale adevărate, pe care predecesorii noştri le-au cunoscut atât de bine, dispar cu repeziciune. Preoţii devin asemenea celor mai răi mireni. Ei îşi proclamă chiar dreptul de „a fi un om ca oricare altul”. Şi în special în Occident, unde credinţa noastră ortodoxă este atât de nouă şi de fragilă, aceste situaţii au creat un fals spiritual. Acolo unde numărul Părinţilor adevăraţi, al stareţilor şi al sfinţilor este atât de redus, falsa spiritualitate se manifestă cu uşurinţă. În altă parte (vezi cartea mea Humility), am vorbit despre evoluţia psihologică a mândriei spirituale, care se manifestă ca un fals spiritual. Am declarat acolo că cel care începe să creadă că este un sfânt – la început, poate, din nevoia de „a i se recunoaşte meritele” – ajunge, în cele din urmă, la miezul personalităţii sale, o Egoforţă, pe care o confundă cu „inima” spirituală a omului, care dă putere unui sfânt. În final, el crede de fapt că este un sfânt. Cu cât este mai puternică structura pe care o construieşte cu ajutorul ego-ului său, cu atât el este mai convins că este motivat de o forţă spirituală adevărată.
Deoarece Ego-ul se află în locul în care sălăşluieşte mândria, nu trebuie să ne surprindă că, pe măsură ce falsul spiritual se adânceşte, fenomenul legat de comportamentul anormal capătă amploare – iar acesta poate fi chiar homosexualitatea în rândul celor închinaţi lui Dumnezeu ca exemple de puritate! Ceea ce este înspăimântător. Dar nu este ceva ce ar trebui să scandalizeze pe credincioşi, deoarece acesta este rezultatul clar al unei spiritualităţi greşit direcţionate, al unei practici monahale sau spirituale incorecte şi al unei spiritualităţi care porneşte din Ego şi nu din inimă. Credinciosul nu ar trebui să fie scandalizat, ci ar trebui să acorde atenţie semnificaţiei acestor lucruri, care vorbesc despre starea gravă în care se află omenirea şi Biserica în ziua de astăzi. Credinciosul ar trebui să vadă unde pot duce iluziile spirituale şi falsul spiritual.
Desigur, cel care, împuternicit de Ego-ul său, se crede un sfânt nu îşi poate găsi nici un defect. El începe astfel să îşi ignore propriile greşeli, concentrându-se pe greşeala reală sau presupusă a celorlalţi. Astfel, ne confruntăm cu preoţi „cuvioşi”, care trec cu vederea ura, „îngâmfarea” spirituală primejdioasă şi „atacul” asupra celorlalţi. Deviaţiile sexuale cele mai grave reprezintă, pur şi simplu, rezultatul celei mai îngrozitoare orbiri.
Toţi cei care cad în anormalitate sunt victimele eului şi ale identităţi lor. Ei sunt loviţi de boala dragostei de sine. Ei se îndepărtează de adevărata spiritualitate. Pe de o parte, ar trebui să ne fie milă de ei şi să îi compătimim. Pe de altă parte, ar trebui să fim conştienţi de faptul că acolo unde există trufie spirituală, paradă pentru propria „evlavie”, judecarea constantă a celorlalţi şi iubirea excesivă de sine, acolo stă şi aşteaptă Satana pentru a-l conduce pe om spre păcatele cele mai josnice, pe care nici nu ni le putem imagina. Dacă nu vom pierde din vedere acest lucru, dacă vom învăţa lecţiile din jurul nostru şi dacă credinţa noastră va fi puternică, nu vom cădea niciodată în păcatul de a-i urma pe cei care sunt impostori spirituali.
Extras din cartea “Elemente de PSIHOLOGIE pastorala ORTODOXA”,
de Arhiepiscopul Hrisostom de Etna
Ed. Bunavestire Galati, 2003
Despre masturbare si adevăratele ei efecte
——————————————————————————–
1) Ce este masturbarea?
Masturbarea se poate defini ca o actiune a bărbatului sau a femeii de a-si atinge si manipula organele genitale in scopul producerii de plăcere sexuală. Sfărsitul acestui act este punctul in care persoana respectiva atinge o stare de plăcere foarte intensă, numită orgasm. Lucrul acesta implică eliminarea de lichid seminal in cazul bărbatilor, si atat miscări ale vaginului cat si a altor părti genitale in cazul femeilor. Masturbarea este un act de auto-satisfacere sexuală.
2) Este masturbarea normală?
Multe asa-zise “studii” si “cercetări” (false dealtfel!) pretind ca ea este normală. Nu este adevărat! Nu va lăsati prinsi de cei care spun astfel de lucruri.
Masturbarea este anormală si dăunătoare sănatatii omului – atat in cazul bărbatilor, cat si a femeilor. Exista cazuri reale de oameni care au practicat aceasta forma de auto-satisfacere sexuală si care au avut de suferit din pricina unor boli si afectiuni provocate de ea. Lucrul acesta este cea mai mare dovadă ca masturbarea nu numai ca nu este normală, ci ca are si repercursiuni grave asupra sănatatii omului, cu cat ea este practicată mai des si pe o perioada mai lungă de timp.
3) Care sunt efectele masturbarii?
Lichidul seminal (sperma) este formata din diferite minerale si vitamine. Spre exemplu, ea contine proteine, calciu, lecitină, magneziu, fosfor, testosteron, potasiu, vitamina B12, zinc, enzime, si multe alte elemente. Aceste lucruri sunt vitale pentru organismul uman si pentru dezvoltarea lui normală, in special in decursul formării lui: in adolescenta si in anii urmatori acesteia. Masturbarea excesiva, si nu numai, face ca aceste elemente sa fie eliminate din corp fară masură, predispunand individul la o serie intreaga de disfunctii si afectiuni.
Masturbarea duce la probleme ale memoriei, ale puterii de concentrare si ale ‘ascutimii’ mintii. Celulele nervoase ale creierului (neuronii) se distrug progresiv si iremediabil datorită risipei excesive de energie. Acesta este un factor deosebit de periculos fiindca nu există nici o cale de refacere a acestor neuroni. Pierderea memoriei si a puterii de concentrare o poate observa persoana respectivă pe masura ce ea continuă să se masturbeze mai mult.
S-a mai observat la cei care practică masturbarea ca ei sufera de ejaculare precoce, intr-o forma mai mult sau mai putin gravă. Acest lucru se intampla deoarece auto-controlul asupra impulsulilor sexuale se denaturează prin practica masturbării. De fapt, in decursul timpului, acest auto-control se va modela si adapta mai mult la această practică decat la actul sexual normal.
Masturbarea nu face decat să “imbătranească” omul mai rapid decat in mod normal. Acesta, la 40 de ani, se va confrunta cu bolile si afectiunile care se intalnesc in general la pacientii mult mai in varstă. Lucrul acesta se intamplă din cauza risipei excesiv de mare de energie care nu face decat sa slăbească foarte mult organismul, predispunandu-l la diverse afectiuni si boli, in functie de fiecare individ in parte. Sistemul imunitar al organismului este deasemenea slăbit pe măsură ce omul continuă sa se masturbeze mai mult, el fiind mult mai putin ferit de virusi si infectii in comparatie cu un om cu un sistem imunitar puternic.
Pe plan psihic, masturbarea duce la o izolare progresivă fată de societate si de mediul inconjurător. Persoana care se masturbează ajunge incet-incet sa-si gasească placerea numai in această practică, dezvoltand o inhibitie fată de persoanele si evenimentele din jurul său. In cazuri mai avansate se poate ajunge la depresii nervoase greu de vindecat.
4) Cum se poate stopa masturbarea?
In primul rand trebuie vointă si perseverentă. Exista multe cazuri de oameni care au constientizat răul pe care singuri si-l fac si s-au luptat pana au reusit sa invingă nevoia de a se masturba. Cateva sfaturi pentru cei care doresc sa invingă acest viciu:
alimentatia este un factor decisiv pentru invingerea acestei dorinte sexuale. Faceti tot posibilul pentru a limita consumul de carne si alimente grase in general. Deasemenea, condimentele trebuie eliminate pe cat posibil. Acestea nu fac decat să ‘excite’ trupul si să-i dea mai multă energie decat (cel mai probabil) ii trebuie. Este de preferat o dietă mai slabă, predominand mai mult regimul vegetarian. Fructele sunt foarte indicate in acest sens. Deasemenea, este bine ca masa de seară sa fie stabilită inainte de ora 19-20, nu mai tarziu. Eliminati pe cat mai mult produsele care au in componenta lor elemente de provenientă chimică (aditivi artificiali, coloranti chimici, acizi, etc). Acestea sunt oricum dăunatoare sănătătii omului. Asadar, regimul pur natural este de preferat, el mentinand un echilibru normal al functiilor organismului.
incercati sa eliminati lucrurile care duc gandul la sexualitate, pe cat se poate mai mult. Filmele pentru adulti, pornografia de orice fel, si toate celelalte de genul acesta nu fac decat sa vă impingă spre masturbare. De fiecare data cand gandul dvs. se indreaptă spre un astfel de lucru, incercati sa-l schimbati, gandindu-vă la cu totul altceva.
timpul trebuie să vi-l ocupati in permanentă cu lucrul, sau alte activitati. Plictiseala favorizeaza si indreaptă gandul dvs. spre viciul de care sunteti stapanit. Ocupati-vă timpul in permanentă, si nu lăsati nici o portită prin care s-ar putea strecura plictiseala in viata dvs.
aveti o viata cat mai aproape de natură, de prieteni si de oameni in general. Trebuie sa eliminati pe cat mai mult egoismul si sa aveti mai multă dragoste fată de cei din jurul dvs, in asa fel incat să va ganditi mai mult la ceilalti decat la dvs. Făcand lucrul acesta veti observa cum incet-incet atentia dvs va fi indreptata mai mult catre ceilalti, si mai putin catre propria persoana si propriile vicii si patimi. Acesta este un lucru esential si de mare ajutor!
incercati cat mai mult să eliminati deznădejdea, tristetea si supărarea de orice fel din sufletul dvs. Ele nu fac decat să impingă omul spre viciul care-l stăpaneste mai tare (in acest caz masturbarea). Masturbandu-se, omul caută de fapt să se “elibereze” de tristetea si supărarea din suflet. De cele mai multe ori el nici nu-si dă seama de lucrul acesta! Totusi, aici se poate vorbi de o inselare, fiindca după ce persoana s-a masturbat, va cădea intr-o si mai mare deznădejde si tristete – aceasta din pricina faptului ca el nu a reusit să-si găsească implinirea dorită in practica masturbării.
evitati sedentarismul facand plimbări in aer liber, ele fiind deasemenea de mare ajutor.
Există o falsă premisă ca lipsa relatiilor sexuale cu un partener de sex opus ar fi principala cauză pentru care omul ar simti dorinta de a se masturba. Nu este adevărat, iar ca dovadă este faptul ca există multi oameni casatoriti care se masturbează frecvent, unii fiind chiar dependenti de acest lucru. Dupa cum am arătat mai sus, de obicei cauza principală o reprezintă tristetea, supărarea, neimplinirea din sufletul omului, chiar daca persoana respectiva nu constientizează aceste lucruri. De cele mai multe ori acest gol este refulat prin masturbare.
Mai presus de toate, rugati-vă Domnului Iisus Hristos pentru a vă intari si a vă ajuta să depasiti această dependentă de masturbare.
Acestea sunt niste sfaturi care, dacă doriti cu adevărat, pot fi aplicate in viata dvs. Chiar dacă nu veti reusi de la inceput sa le urmati pe toate, perseverati totusi, si nu vă lăsati invinsi. Rezultatele vor veni in timp. Trebuie un pic de răbdare si perseverentă.
omule nici un om sanatos nu are voie sa voteze,dar cu atat mai mult un crestin !! ultimul imparat dumnezeiesc a fost tarul rusiei !! ce a urmat au fost guvernari sataniste !! asa ca orice ai alege :tot un drac alegi !! mai citeste articole de genul:carei stapiniri se supune biserica,.. si ai sa intelegi ca biserica nu se supune NICIUNEI imparatii pamantesti !!citeste ce spune Sf Iustin Popovici,s.a.m/d.
bogdane duca esti distractiv !! adica este pacat singur?fara pacatosi ? mai citeste ceva si apoi sa spui despre credinta!!sfintii spun ca nu avem voie nici sa vorbim cu homosexualii!! ai o gandie new age si spui ca este a bisericii??poti spune ca exista prostie fara prosti??desfranare fara desfranati??ia adu tu un citat din sfintii bisericii unde spune aberatiile pe care le ai adus!!?? spune tu parerea ta!! nu mai te apara cu:asa zice biserca!!poate biserica din capul tau lipsit de discernamant si cunostinte !lasa omule biserica si du te la un meci de fotbal ca asta e ceea ce poti tu sa pricepi !!